”Puterea focusului: mai puțin, un pic mai bine.”

Newsletter CNV ianuarie 2025

În ediția de luna aceasta a newsletter-ului de comunicare nonviolentă:

• Articolul ”Puterea focusului: mai puțin, un pic mai bine”.

• Oportunități de studiu comunicare nonviolentă: cursuri, festival, tabere.

• Recomandări de podcast, video și reel.

”Poți avea atât productivitate ridicată, cât și conexiune umană. Ele nu sunt în conflict.”

Marshall Rosenberg

"YOU CAN HAVE high productivity and human connection. They’re not in conflict.”

Puterea focusului: mai puțin, un pic mai bine

Articol scris de Alexandru Moldovan și publicat inițial pe https://comunicarenonviolenta.ro/blog/

Anul trecut, tot așa, pe la început de an, din „plictiseală”, mi-am făcut și eu, ca tot omul, obiectivele pentru anul care urma. Și după ce le-am făcut SMART, le-am trecut prin „roata vieții” și le-am scris frumos pe post-it-uri colorate pe „vision board”, mă întreabă soția, la cafea, a doua zi dimineață: „Care sunt obiectivele tale?”.

Și mi-am dat seama că mă simțeam ca la parțialul de diagnostic din facultate, când aveam câte 7-10 simptome la fiecare boală psihică, iar eu tot ce țineam minte era: „1, 2, 3, multe…” 😅

Așa că, după ce-am terminat cafeaua, m-am întors la post-it-urile mele colorate și am zis că „multe” ăla mă cam încurcă. Și deși poate mi-ar fi scăzut din auto-importanța pe care mi-am dat-o cu cât de „multe” fac (sau am de gând să fac), mi-am propus să scap de aceste „multe”.

Cu dureri aproape de sevraj, am început să iau jos din alea „multe” și să ajung măcar la „1, 2, 3”! Nu m-a lăsat inima chiar să arunc lista de „multe” și mi-am dat măcar confortul psihic că le-am salvat undeva în calculator. Să fie acolo salvate undeva.

Acest articol e o reflecție (sper și practică) asupra ultimului an din viața mea în care:

1. Am reflectat asupra acestui concept de „multe”.

2. M-am abținut să nu mai adaug mereu ceva nou.

3. Am învățat să refuz colaborări care nu intrau în lista mea de „1, 2, 3”.

Mitul lui „mai mult = mai bine” – De ce „mult-ul” poate dăuna succesului

Chiar dacă „totul e relativ” în lumea asta, trăim într-o cultură care celebrează ideea că „mai mult înseamnă mai bine”. Mai multe proiecte, mai multe obiective, mai multe sarcini bifate într-o zi. Și, bineînțeles, mai multă agitație. Dacă ai un calendar plin-ochi și jonglezi cu 10 mingi odată, ești un erou al productivității.

Totuși, anul acesta am decis să încerc altceva. În loc să adaug mereu mai multe lucruri pe listă, am început să tai. De la multe, la mai puține. Și am descoperit că simplificarea a avut un efect neașteptat – mai multă claritate, mai mult impact și relații mai profunde, atât în muncă, cât și în viața personală.

Cultura aglomerației – Când mai mult nu înseamnă mai bine

Trăim într-o cultură care glorifică aglomerația. Cu cât ești mai ocupat, cu atât pari mai valoros. Dacă spui că nu ai timp nici să respiri, oamenii te privesc cu admirație. Și, ca bonus, multitasking-ul e încă văzut ca o superputere (deși, între noi fie vorba, știința a demontat deja mitul ăsta).

Dar ce se întâmplă când te oprești din alergat și începi să te concentrezi pe mai puține lucruri? În cazul meu, am descoperit că pot lua decizii mai clare și mai intenționate. Nu doar că munca mea a devenit mai bună, dar nivelul de energie și creativitate s-a menținut constant, fără episoade de epuizare.

Mai puține sarcini, decizii mai bune

Când am decis să reduc numărul de proiecte și obiective, s-a întâmplat ceva interesant. În loc să simt că pierd oportunități, am început să câștig spațiu. Spațiu pentru gândire, pentru idei noi și pentru verificări oneste: „Chiar îmi servește acest lucru pe termen lung sau doar mă ține ocupat?”

Eliminarea zgomotului m-a ajutat să prioritizez lucrurile care contează cu adevărat. Am trecut de la „trebuie să fac totul acum” la „ce merită cu adevărat atenția mea în acest moment?” Rezultatul? Decizii mai clare și mai durabile.

Mai puține sarcini, mai puțină epuizare

Când nu mai jonglezi cu 10 lucruri odată, corpul și mintea ta încep să respire. Pauzele nu mai sunt momente de vinovăție, ci investiții în tine. Și, culmea, motivația și creativitatea rămân constante.

Am învățat să lucrez mai inteligent, nu mai mult. În loc să încarc lista zilnică de „to-do-uri” până la refuz, acum mă opresc și întreb: „Este asta important? Sau doar pare urgent? Sau doar mă ține ocupat?”

Cum măsori succesul când faci mai puțin?

Dacă nu mai ai un teanc de sarcini rezolvate ca dovadă a productivității, cum știi că avansezi? Pentru mine, răspunsul a venit din calitate, nu cantitate.

Am început să mă uit la profunzime:

• Cum arată conversațiile mele cu clienții sau colegii?

• Ce impact are o decizie pe termen lung?

• Cât de prezent sunt într-un moment important?

• Cât de bine mă simt la finalul zilei?

Da, îmi place să bifez lucruri pe listă, dar acum mă bucur mai mult de micile victorii. Un e-mail bine scris care clarifică o situație, o întâlnire în care ascult cu adevărat sau un proiect care reflectă valorile mele. Toate astea îmi arată că sunt pe drumul cel bun.

Simplificarea ca strategie de succes

Trecerea de la „multe” la „mai puține” nu are nimic de-a face cu lenea sau evitarea muncii grele. Este, de fapt, despre a lucra intenționat, în aliniere cu cine ești și cine vrei să devii. Este despre a înțelege că impactul real nu vine din câte lucruri faci, ci din cât de bine le faci – aici și acum – servind atât viața ta, cât și pe cea din jur.

Dar cum arată asta, concret? Iată câteva idei pe care le testez în mod constant pentru a simplifica și mai mult:

1. Curățarea listei de sarcini a fost probabil cel mai dureros pas.

Partea ușoară? Să fac diferența între ce este cu adevărat esențial și ce este doar „de făcut.”

Partea grea? Întrebarea de identitate care apărea la fiecare „select / delete”:

„Dar cine sunt eu fără toate lucrurile astea de făcut?”

Mi-am dat seama că, pentru mine, era mai mult decât o listă – era un test de identitate. Ce fac definește, într-un fel, cine sunt. Și a fost nevoie de multă răbdare să-mi dau voie să fiu mai mult decât „cel care face multe.”

2. Prioritizarea calității în locul cantității

Odată ce am acceptat ideea că nu trebuie să fac totul, mi-am dat voie să fac ce contează.

În loc să alerg să finalizez 100 de lucruri pe repede-înainte, mi-am propus să fac un singur lucru de 100 de ori mai bine. A fost momentul în care identitatea mea s-a schimbat. De la „cel care face multe” la „cel care face un lucru foarte bine.” Și, surprinzător sau nu, asta mi-a dat mai multă încredere și claritate.

3. Timpul meu este la fel de important ca timpul celorlalți

Am observat că eram 100% prezent când aveam întâlniri cu alte persoane sau trebuia să livrez ceva pentru cineva. Dar când venea vorba de timp pentru mine, mă tratam ca pe o rudă de care îți amintești doar de sărbători: „Ar trebui să ne vedem mai des…”

Așa că am început să-mi blochez intenționat timp în calendar – pentru pauze, reflecție, scris în jurnal, plimbări în pădure sau pur și simplu să stau liniștit. Și, surpriză! Dacă cineva mă întreba: „Poți să ne vedem în 11?” Iar eu aveam timp alocat mie în calendar, răspunsul era: „Nu, sunt ocupat atunci. Ai putea pe 12?” Concluzia după un an? Nimeni nu m-a întrebat cu ce sunt ocupat și toți au putut să se adapteze. Dar și am avut timp de calitate cu mine!

4. Spun „nu” sub formă de „da”

Asta a fost una dintre cele mai grele lecții. Și, sincer, încă o exersez.

De ce e greu?

1. Obișnuința. Am fost antrenat să spun „da” pentru a primi apreciere. Refuzul părea că vine cu riscul de a nu mai fi căutat sau valorizat.

2. Curiozitatea. Aflu despre o nouă strategie, un curs sau o metodă – imediat vreau să o testez. Deși agenda e plină, tentația e mare!

3. Vreau să ajut. Nu-mi place să spun „nu.” Dar am învățat să-l transform într-un „da” pentru mine însumi.

Ce am făcut în schimb?

1. Comunic clar și transparent. Le spun oamenilor că anul acesta mă concentrez doar pe 1, 2 și 3 și restul proiectelor sunt puse pe pauză. Majoritatea înțeleg și chiar apreciază claritatea mea.

2. Îmi antrenez „mușchiul focusului.” Unii aleg să își întărească bicepșii, eu mi-am antrenat focusul. Asta a fost cea mai eficientă metodă pentru a obține și succes extern, și împlinire interioară.

3. Revizuiesc lunar lista de priorități. Încep cu ce tai, nu cu ce adaug. Acest exercițiu de „tăiere” îmi dă de fiecare dată sentimentul că sunt pe direcția corectă.

Concluzie:

Reducerea volumului de sarcini nu înseamnă că faci mai puțin, ci că faci mai bine.

Nu mai jonglez cu prea multe proiecte odată, nu mai caut validare prin cât de ocupat sunt și nu mai simt că trebuie să demonstrez ceva. În schimb, îmi dau voie să lucrez intenționat, să îmi respect timpul și să creez impact real acolo unde contează.

Dacă te regăsești în goana după „mai mult,” poate e momentul să încerci și tu tranziția de la multe la mai puține. Alege claritatea, focusul și profunzimea. S-ar putea să descoperi că, paradoxal, mai puțin chiar înseamnă mai mult.

---

Cursuri de comunicare nonviolentă

• ”Festivalul CNV”, live online, 7-9 februarie 2025.

• ”Grupă de studiu CNV”, live online, start în 11 februarie 2025.

• ”Curs compasiune online”, curs înregistrat disponibil imediat.

• ”Cinci situații dificile”, mini-curs gratuit înregistrat.

Cursuri pentru avansați

• ”Curs FACILITATOR CNV”, în București în 18-19 ian 2025.

• ”Girafa zburătoare”, MENTORAT online din 6 martie 2025.

Tabere de vară

• ”Tabară CNV”, în Alunișu (jud. Cluj) în 3-6 iulie 2025.

• ”Tabară CNV”, în Urlați (jud. Prahova) în 21-24 august 2025.

”Am fost educați să muncim pentru recompense exterioare, nu să ne uităm dacă ceea ce facem slujește vieța din noi.”

Marshall Rosenberg

“WE HAVE BEEN educated to work for extrinsic rewards, not to look at whether what we’re doing is serving life.”

Alte recomandări

PODCAST

”The secret to a good conversation” (37 min)

În episodul “The Secret to a Good Conversation” din podcastul “A Slight Change of Plans”, jurnalistul Charles Duhigg discută cu gazda Maya Shankar despre tehnici pentru a îmbunătăți abilitățile de conversație. Iată trei puncte cheie pe care le vei învăța ascultând acest episod:

1. Importanța întrebărilor profunde.

2. Tehnici pentru îmbunătățirea abilităților de conversație.

3. Rolul conexiunii umane în comunicare.

VIDEO

”De ce germanii pot spune lucruri pe care nimeni alții nu le pot spune”(4 min)

În caz că nu știi (sau nu te-a interesat vreodată), limba germană e ca un magician care scoate iepuri din pălărie—doar că în loc de iepuri, scoate cuvinte-compuse-de-40-de-silabe care descriu exact cum te simți când îți cade înghețata pe jos într-o zi de vară. 😅 Germanii nu se încurcă cu explicații lungi; ei bagă totul într-un singur cuvânt-șarpe care sună de parcă ai lăsat cotul pe tastatură. 🐍

Deci, dacă vrei să descrii senzația aia când îți amintești un moment penibil din liceu fix înainte să adormi, probabil germana are un cuvânt pentru asta. Alte limbi? Ele se chinuie cu fraze lungi sau chiar paragrafe, dar germana îți aruncă un Schadenfreude și gata, ai rezolvat dilema emoțională! 😎

REEL

”Autenticitate doar prin duritate?”

””Omul este singura creatură care refuză să fie ceea ce este.”

Albert Camus

"Man is the only creature that refuses to be what he is.”