”Nostalgie vs viitor! Ce spun despre noi alegerile ce le facem în prezent?”
Newsletter CNV decembrie 2024
În ediția de luna aceasta a newsletter-ului de comunicare nonviolentă:
Articolul ”Nostalgie vs viitor! Ce spun despre noi alegerile ce le facem în prezent?”.
Diverse cursuri de comunicare nonviolentă.
Alte recomandări.
”De fapt critica nu e ceva real. Ceea ce auzim ca fiind critică este, de fapt, o exprimare dureroasă a unei rugăminți.”
Marshall Rosenberg
"There is no such thing as criticism. When we hear criticism is a painful expression of a PLEASE.”
Nostalgie vs viitor! Ce spun despre noi alegerile ce le facem în prezent?
Articol scris de Alexandru Moldovan și publicat inițial pe https://comunicarenonviolenta.ro/blog/
Nostalgia este un sentiment puternic. Ne aduce în aminte de momentele simple, de siguranța aparentă a copilăriei sau de poveștile despre cum era „mai bine înainte”. În România, această nostalgie are rădăcini adânci. Mulți își amintesc cu dor de-o vreme când lucrurile păreau mai stabile, deși în realitate, fiecare epocă a venit cu provocările ei. Ce putem învăța din trecut pentru a face alegeri mai bune în prezent și a construi un viitor bazat pe încredere și empatie?
Între trecut și prezent: o privire lucidă
România a trecut prin schimbări rapide și adesea dureroase în ultimele decenii. De la tranziția postcomunistă, marcată de sărăcie și haos economic, la integrarea în Uniunea Europeană, am parcurs un drum lung. Totuși, în ciuda progresului, unii români privesc în urmă cu dor de „vremurile mai bune”. Dar erau ele cu adevărat mai bune?
În urmă cu câțiva ani eram la Kuala Lumpur și am comandat ceva de mâncare. A venit un băiat de vreo 12 ani care nu avea să-mi dea rest, echivalent de vreo câțiva lei. Deși părea că a înțeles că nu doresc rest, peste 5 minute a revenit la ușă cu restul. I-am repetat că poate să îi țină și când s-a prins că sunt ai lui, a avut o privire care mi-a oprit inima câteva secunde. Era exact privirea mea la 12 ani când am prins o bomboană pe băț aruncată dintr-o mașină cu număr de Germania ce a trecut prin satul bunicului meu. Era cea mai ”delicioasă” bomboană pe care o mâncasem până atunci! Era ”norocul” pe care l-am avut că a ajuns la mine acel loli-pop. Era cât de bogați trebuie să fie oamenii din Germania că pot să dea la alții ca mine ce nu au așa ceva. Și uite cum douăzeci și ceva de ani mai târziu eram eu, din România, dând ceva micuț pentru mine, dar atât de mult pentru altcineva.
Anii de dinainte de 1989 sunt de mulți văzuți printr-un filtru roz de către cei care au trăit atunci. Și de sute de ori mai greu de explicat cuiva născut după 1989, care dacă așteaptă 5 minute la casă la Kaufland e plin de nervi, cum era să stai zi de zi la cozi de câteva ore, cu cartela de pâine în mână în jurul blocului în ploaie, caniculă sau îngheț. E greu cum de am putut uita că avem 2 ore de TV pe zi cu știri alb-negru (și la propriu și la figurat) când acum toate ecranele de diferite dimensiuni se străduiesc să te informeze cu ce vrei și ce nu vrei. Cum să îi explic cuiva cât de bucuros sunt că poate vota cu ”celălalt” partid, când atunci de mic copil erai învățat cum să deosebești turnătorii dintre vecini sau profesori?
Nostalgia, deși e un fenomen natural pentru sănătatea psihică a oricărui om, poate fi periculoasă dacă ne face să idealizăm trecutul și să ignorăm lecțiile sale în prezent.
Discuții și răspunsuri bazate pe comunicarea nonviolentă
Totuși, acești oameni din jurul nostru pot fi părinții noștri, rude pe care le vizităm, colegi de muncă, vecini de bloc cu care interacționăm, vorbim, cooperăm. Cum putem avea totuși un dialog despre trecut, cum putem să abordăm opiniile lor diferite cu empatie și deschidere?
Sper că următoarele modele de conversații (inspirate din viața reală) să fie surse de inspirație pentru a avea un dialog cu cineva care simte nostalgie pentru o perioadă din trecut când era mai ”bine”, încât să identificăm adevăratele nevoi din spatele emoție numite ”nostalgie”:
Nostalgicul: „Pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Toată lumea avea un loc de muncă și casa era asigurată. Nu existau atâtea probleme cum sunt acum.”
Răspuns empatic: „Înțeleg că pentru tine, stabilitatea și siguranța de atunci erau foarte importante. Mi se pare că și acum ți-ai dori să simți mai multă predictibilitate și de a ști că ai tot ce îți trebuie. E corect?”
Nostalgicul: „Exact. Acum, tinerii pleacă, salariile sunt mici, și nimeni nu se mai gândește la oameni. Noroc cu anul electoral că atunci crește și pensia și salariul minim!”
Răspuns empatic: „Pare că te îngrijorează direcția în care merg lucrurile acum, mai ales când vezi cât de greu e pentru mulți oameni să-și găsească liniștea și bunăstarea în țară. Simți poate dorința ca statul să ofere mai mult sprijin și respect celor corecți și muncitori?”
Nostalgicul: „Da, exact asta. Atunci, chiar dacă aveam mai puține, parcă ne simțeam mai uniți.”
Răspuns empatic: „Îmi dau seama că și mie îmi lipsește un sentiment de comunitate în aceste vremuri. Iar pentru tine e ceva ai trăit atunci și chiar a fost valoros. Chiar mi-ar place tare mult să putea găsi modalități să creăm acest spirit de ajutor reciproc și în vremurile de azi!”
Provocările actuale: un apel la conectare
Astăzi, România se confruntă cu provocări care uneori par copleșitoare: demografie alarmantă, migrația masivă, polarizarea socială, lipsa încrederii în instituțiile statului. Aceste probleme ne testează capacitatea de a ne înțelege unii pe alții și de a colabora. Mai ales când suntem chemați la vot, suntem ”forțați” să fim ”ori/ori” și implicit să ne trezim dezbinați. Și deși enervarea, teama, lipsa de control și răbdare ne poate copleși, putem totuși să vedem aceste dificultăți ca oportunități de a crea un dialog autentic și de a construi punți de legătură.
Ne putem gândi că politica e doar ca la fotbal: jumătate de țară oricum nu îi place fotbalul și nu se uită, iar restul ține fiecare cu echipa lui și se mai tachinează între ei în funcție de scor. Unii sunt mai orgolioși, alții o dau la pace duoă două zile. Viața merge mai departe. Și la scară macro, viața chiar merge mai departe.
Doar că atunci când ești pus în fața actului de a vota, fără să-ți dai neapărat seama ești pus să îți verifici valorile proprii, să îți (re)validezi ce crezi că e important pentru tine acum, în ce tip de acțiuni să-ți pui speranța și viitorul, să dai gir la un mod de a-ți obține siguranța și respectul din viața de zi cu zi.
Iar când în sfârșit ai ales partidul ”a”, auzi că mama ta a ales ”b”, iar prietenul tău cel mai bun e cu ”c”. În mod normal ar fi ca la fotbal, nu? Fiecare cu echipa lui. Însă aici e vorba de oameni cu care trăiești, cu care construiești acest viitor. Ai vrea ca acești oameni să îți valideze cumva îngrijorarea exprimată, sunt oameni în care vrei și ”trebuie” să ai încredere ca să te simți în siguranță și sprijinit, oameni cu care ai vrea să ai măcar o discuție mai profundă despre ce soluții sunt. Dar când auzi și simți de la ei cât de urât vorbesc de ”jucătorii” care reprezintă alegerea ta, e foarte greu să nu o iei personal și să crezi că la fel cred și despre tine. Și poate cel mai dureros lucru e că îți dai seama că e foarte greu să mai ai relații apropiate cu cineva care vorbește (și gândește) așa despre alți oameni. E de-a dreptul trist să simți că ești mai apropiat de membrii necunoscuți din galeria echipei ”a”, decât de mama ta care ține cu echipa ”b”.
Lecții din trecut: ce ne spun istoria și experiența
Dacă ne uităm la momentele de cumpănă din istoria oricărei națiuni puternici, inclusiv a României, vedem că succesul nu vine niciodată din izolare, ură sau frică, ci din colaborare și adaptare. În perioada interbelică, de exemplu, deși țara era foarte fragedă după Unire, extraordinar de fragmentată din punct de vedere social și economic, cu doi prim-miniștri asasinați politic, au existat eforturi colective care au dus la modernizare.
Atunci l-am avut pe Blaga, Eliade, Sadoveanu sau Enescu. Atunci am fost membru al Ligii Națiunilor (un ante ONU) și eram văzuți ca factorul de stabilitate în Balcani și Europa Centrală (seamănă mult cu azi, nu?). Henri Coandă era un fel de Elon Musk la nivel de aviație mondială, iar prețul mondial al nucilor și grânelor era dat de bursa de la București!
Pentru a ne construi un viitor mai bun, avem mereu dreptul de a alege să ne concentrăm pe ce putem face zi de zi. Nu o dată la patru ani alegem, ci în fiecare zi! Pe deoparte putem să ne plângem de ce nu funcționează, să ne victimizăm că ”parcă suntem blestemați ca popor cu așa conducători” sau să ne hrănim cu nostalgia trecutului. Pe de altă parte putem să ne întrebăm: ce pot face eu pentru a contribui la viața ce mi-o doresc? Ce ține de mine să fac din România, din orașul meu, din strada mea, zona mea ideală pentru viitor? Schimbarea reală e cea de zi de zi, nu cea din 4 în 4 ani.
Dacă cineva spune: „Ce să mai facem? Nimic nu depinde de noi”, putem răspunde astfel: „Te înțeleg: și eu simt neputință când mă gândesc la probleme mari. În același timp, sunt convins că în casa ta, cu familia ta, cu prietenii tăi, cu problemele din viața ta unde ai putere, poți să faci multe. Există ceva ce ai putea face diferit acum, oricât de mic, pentru a-ți aduce contribuția în mod direct la viața celor care depind direct de tine?”
Empatie pentru cei diferiți de noi
Unul dintre cele mai mari obstacole ale progresului în orice domeniu este lipsa de înțelegere față de cei care sunt diferiți de noi. Fie că vorbim de diferențe etnice, religioase sau politice, aceste bariere pot fi depășite doar prin empatie. A înțelege că, deși nu înțelegi de ce se comportă cum se comportă, omul din fața ta vrea, de cele mai multe ori, același lucru ca și tine: siguranță, apreciere, respect, ușurință, claritate.
Un studiu făcut recent în SUA (America in one room = https://news.stanford.edu/stories/2021/02/deliberative-democracy-depolarize-america) pe diferențele dintre democrați și republicani ne arată clar că dacă cel puțin o parte invită la dialog civilizat prin ascultare și informare adecvată, polarizarea politică se reduce semnificativ, iar înțelegerea reciprocă crește pe măsură. Faptul că ești primul care ascultă și caută dialogul, nu trebuie să te îngrijoreze că vei pierde ceva. Sau că îți vei schimba opinia. Sau să speri că îl vei schimba pe celălalt. Cel mai mare beneficiu a fost creșterea în încrederea actului democratic: a faptului că fundamental ne dorim același lucru, dar în moduri diferite, iar prin dialog putem colabora împreună!
Așa că dacă cineva afirmă: „Românii nu mai sunt uniți cum erau odată”, un răspuns ar putea suna astfel: „Mi se pare că pentru tine unitatea e foarte importantă. Poate simți că azi e mai dificil să găsim lucruri comune care ne leagă. Ce crezi că am putea face pentru a crea mai multă conexiune între oameni?”
O invitație la reflecție și acțiune
În loc să rămânem prinși în nostalgie sau să ne lăsăm copleșiți de pesimism sau chiar disperare, haideți să facem adevărata alegere: să privim înainte cu speranță. Votul da contează, indiferent ce culoare are. Dar cel mai important e să ne folosim zilnic de acum înainte de lecțiile trecutului pentru a ne ghida în deciziile noastre acolo unde avem putere.
România nu e dezbinată de politicieni, la fel cum nu e nici unită de vreunul. România e unită când fiecare dintre noi inițiem dialoguri inconfortabile cu vecinul care dă muzica tare noaptea, cu clientul care îți spune o teorie a conspirației în loc de ”bună ziua”, cu neamurile care sunt încântate de pensiile neacoperite de buget, cu adolescentul care crede că ”suveran” e vreun erou Marvel…
Avem între noi toate resursele necesare pentru a prospera: talent, diversitate, creativitate, umor și un potențial imens. Tot ce trebuie să facem este să avem încredere în noi înșine, să ne sprijinim unii pe alții și să ne punem în valoare. Direcția politică are influența ei, dar e important să ținem minte că alegerea de a răspunde empatic și cu curaj, de a căuta conectarea și colaborarea, este de fapt adevăratul act democratic pe care îl avem mereu la îndemâna noastră.
Cursuri de comunicare nonviolentă
”Cinci situații dificile”, mini-curs gratuit înregistrat.
”Curs compasiune online”, curs înregistrat disponibil imediat.
”Grupă de studiu CNV”, live online, start în 11 februarie 2025.
Cursuri pentru avansați
”Curs FACILITATOR CNV”, în București în 18-19 ian 2025.
”Girafa zburătoare”, MENTORAT online din 6 martie 2025.
Tabere de vară
”Tabară CNV”, în Alunișu (jud. Cluj) în 3-6 iulie 2025.
”Tabară CNV”, în Urlați (jud. Prahova) în 21-24 august 2025.
”Poate cel mai dificil lucru e să empatizăm cu cei care ne sunt cel mai apropiați.”
Marshall Rosenberg
“It may be most difficult to empathize with those we are closest to!”
Alte recomandări
PODCAST
”How to disagree Better” (33 min)
În acest podcast a lui Dr. Laurie Santos, aceasta împreună cu Dr. Jamil Zaki explorează modalități prin care putem tempera percepție greșită că suntem mai dezbinați ca niciodată. Prin cercetările lor ei de arată că de multe ori mințile noastre ne induc în eroare, făcându-ne să credem că suntem în dezacord cu ceilalți mai mult decât este de fapt adevărat. Și că de fapt chiar e în puterea oricăruia dintre noi să ne putem înțelege cu cei care gândesc puțin diferit de noi.
VIDEO
”Un polițist dezarmează un om cu un cuțit cu ajutorul … empatiei”(2 min)
„Când un bărbat a intrat într-o secție de poliție agitând un cuțit, sergentul-maior Anirut Malee nu a scos arma din dotare și nici nu l-a imobilizat pe atacator. În schimb, Anirut i-a vorbit calm intrusului și, în cele din urmă, l-a convins să predea cuțitul. Apoi, i-a oferit bărbatului o îmbrățișare…”
Citește povestea în detaliu AICI, iar video-ul îl poți vedea aici.
REEL cu Ovidiu Oltean
”Greșeli în comunicare”
”Poate cele mai periculoase dintre toate comportamentele noastre derivă din a face lucruri „pentru că așa trebuie.””
Marshall Rosenberg
"The most dangerous of all behaviors may consist of doing things “because we are supposed to.”