În ediția de luna aceasta a newsletter-ului de comunicare nonviolentă:
Invitații la comunicare nonviolentă!
Articolul ”Conectare, apoi corectare. Cum poți să fii ascultat, respectat și să contribui la echipă fără să-ți sacrifici demnitatea”.
Alte recomandări din sfera relațiilor interumane.
”Poți avea atât productivitate ridicată, cât și conexiune umană. Acestea nu sunt în conflict.”
Marshall Rosenberg
"YOU CAN HAVE high productivity and human connection. They’re not in conflict.”
Invitații pentru comunicare nonviolentă
Festival Fundamental, 28-29 iunie, Cluj-Napoca.
”Tabără CNV”, la Alunișu (jud. Cluj), 3 - 6 iulie (15 locuri libere).
Webinar gratuit ”Dincolo de judecăți”, 16 iulie, live online.
”Tabără CNV”, la Urlați (jud. Prahova), 21 - 24 august (3 locuri libere).
”Curs de bază în CNV”, live online, start în 2 septembrie
”Curs compasiune online”, curs înregistrat disponibil imediat.
”Conectare, apoi corectare.”
Articol scris de Alexandru Moldovan
Cum poți să fii ascultat, respectat și să contribui la echipă fără să-ți sacrifici demnitatea
De-a lungul anilor, am primit deseori aceeași întrebare, spusă pe tonuri diferite:
„Bine, bine, dar chiar crezi că merge Comunicarea Nonviolentă la muncă? Aici nu e spațiu de terapie, aici e pe rezultate, pe deadline-uri, pe KPI-uri. Și, sincer, dacă ești prea empatic, nu riști să fii călcat în picioare? Sau să fii considerat naiv? Ce rost are să fii autentic sau să-ți exprimi sentimentele, când cultura e toxică și nu ai niciun cuvânt de spus?”
Le-am auzit pe toate astea și poate mai sunt. Poate mai știi și tu. Cred însă că au fost momente în cariera ta când ai simțit pe pielea ta cât de greu e să fii tu însuți într-un loc unde parcă nimeni nu vrea să audă de emoții sau nevoi, ci doar de „task-uri” și „delivery”. Și, sincer, nu-i ușor. Dar, din experiența mea, tocmai aici începe magia – nu când totul e roz (e ușor să fii empatic și de treabă fără vreo presiune), ci când e nevoie de curaj de a rămâne om, nu o doar o fișă de post în org-chart.
Hai să luăm pe rând cele mai frecvente „obiecții” pe care le-am primit despre CNV la job și să vedem, cu exemple concrete, cum se poate aplica chiar și atunci când pare imposibil.
1. „La muncă nu e loc de sentimente, doar de eficiență.”
Am auzit asta de la manageri și colegi deopotrivă. Dar, paradoxal, tocmai eficiența are de câștigat când oamenii se simt ascultați și văzuți. Nu trebuie să ții discursuri despre empatie sau să folosești termeni „soft”. E suficient să întrebi sincer: „Cum sunteți cu volumul de lucru săptămâna asta?” Sau să observi: „Am văzut că ai stat peste program în ultima vreme. Cum te simți legat de asta?”. Și taci și asculți! :)
De mai multe ori decât ai crede, oamenii răspund cu ușurare, chiar dacă nu se deschid complet. Faptul că cineva, manager sau coleg, a observat și a întrebat fără judecată creează un senzație de ușurare, un spațiu în care putem să găsim împreună soluții la suprasarcină – poate o redistribuire de task-uri, poate o pauză, poate doar o vorbă bună sau încurajare.
Vă rog nu mai dați crezare la ”bro-influenceri” care glorifică cultura ”grind-ului”, ci ascultați-vă corpul și studiile științifice care arată că eficiența reală, sustenabil și de termen lung, nu vine din presiune continuă, ci din contexte cu grad înalt de siguranță emoțională.
2. „Dacă îți pasă, ești folosit. Dacă ești empatic, te iau colegii la mișto.”
E o teamă reală, mai ales în culturi organizaționale unde „cine nu urlă, nu primește”. Am trăit și eu momente în care m-am gândit serios că sunt aici doar să-mi fac singur treaba mea și să nu-mi pese de nimeni și nimic. Dar nu e chiar așa ușor. Te atinge ce fac alții, te influențează în diverse forme. Cât praf poate fi măturat sub ”preș” totuși?
Surpriza pentru mine a fost că de fapt în astfel de contexte, eu nu îmi acordam mie empatie. Eram deconectat de o mare parte din semnalele trimise de corpul și psihicul meu, și țineam ca reală doar perspectiva cutie raționale. Am descoperit, din păcate cu durere, că empatia nu înseamnă să spui „da” la orice, ci să poți spune „nu” cu același grad de respect pentru tine, cât și pentru celălalt.
De exemplu, când un coleg vine constant cu urgențe peste program, poți răspunde:
„Văd că îți greu și că e important pentru tine proiectul asta. Azi nu pot rămâne peste program să te ajut. Vreau însă să cautăm împreună ce alte soluții ar fi pentru tine.”
Nu trebuie să știe toți că „faci curs de CNV” sau că vrei să fii empatic. Poți fii empatic rămânând ferm cu privire la granițele tale, dar deschis pentru ce trăiesc alții. Nu am auzit veci până acum care să-mi spună ”Știi, sunt supărat de câtă empatie, atenție și considerație îmi oferi pentru trăirile și dorințele mele!” :) Dar clar se supără când ești pasiv, deși ai spus că îi ajuți.
3. „Cultura e toxică, nu am ce să fac, nu pot schimba nimic.”
Aici e, poate, cea mai mare provocare. Pentru că am fost în contexte în care parcă erai într-un scenariu prost de film horror. Și, da, nu poți schimba singur o cultură. Și, da, știu că nu e realist deloc pentru mulți dintre noi să-ți dai demisia și să pleci.
Dar poți crea, în jurul tău, mici insule de siguranță. Poți fi colegul la care lumea vine să se descarce, cel care ascultă fără să judece, cel care întreabă „cum ești?” nu doar „ce-ai făcut?”. Aceleași valuri (cultură organizațională) sunt pentru toate insulele, dar unele insule sunt ascuțite și pietroase, iar alte sunt cu nisip fin și palmieri primitori. Oare unde vor oamenii să meargă? Așa că, deloc surprinzător, cu un pic de răbdare aceste insule cresc. Am văzut echipe unde, pornind de la 1-2 oameni care practicau ascultarea empatică, întreaga atmosferă s-a schimbat treptat. Oamenii au început să spună mai des ce simt, să ceară ajutor, să recunoască când nu mai pot. Și în loc să primească critici sau tachinare, primeau suport și încurajare.
4. „Dacă sunt onest sau cer ceva, risc să-mi fac rău singur.”
Frica de represalii sau de a fi considerat „cel care strică meaciul” e reală. Dar onestitatea nu înseamnă să-ți pui sufletul pe tavă la prima ședință. Poți începe cu pași mici: „Doresc săptămâna asta o zi de lucru de acasă, pentru că am nevoie de liniște să finalizez proiectul. Joi e ok pentru toată lumea să nu fiu la birou?”
Sau poți să recunoști că ai nevoie de ajutor, fără a dramatiza: „Mă simt copleșit de volumul de lucru. Aș vrea să discutăm cum putem prioritiza fiindcă tu ai o privire de ansamblu care mie îmi lipsește acum.”
De multe ori, ceilalți nu reacționează cu ostilitate, ci cu ușurare – pentru că și ei simt la fel, dar nu au avut curajul să spună. CNV nu e despre a fi vulnerabil fără protecție (adică naiv), ci despre a-ți recunoaște și exprima nevoile într-un mod care invită spre sprijin și colaborare.
5. „Dacă nu sunt șef, nu am ce face.”
Adevărul e că liderii formali chiar pot avea un impact disproporționat de mare comparativ cu restul echipei atunci când vine vorba de a schimba cultura într-o echipă. Nu întâmplător, sunt dese situațiile când în sporturile de echipă, schimbarea managerului are impact imediat în rezultate, deși lotul de jucători este identic.
Dar cum nu toți suntem manageri, cred că nu e nevoie de un titlu ca să modelezi un alt fel de a reacționa și a te comporta. De exemplu nu trebuie să fii șef ca să asculți activ, fără să întrerupi. Sau să formulezi cereri clare, nu pretenții. Sau să recunoști când este o eroare și să ceri feedback pentru a o corecta.
Am văzut colegi fără nicio funcție oficială care au devenit „magnetul” echipei, tocmai pentru că știau să creeze spațiu de siguranță și colaborare. Nu trebuie să știi toată teoria CNV – e suficient să fii om și să-i vezi pe colegii tăi ca … oameni! :)
În loc de concluzie – o invitație
Dacă ai citit până aici, probabil ai trecut prin cel puțin una dintre aceste situații. Sau poate ai alte provocări, alte întrebări. Scrie-mi la vreau@comunicarenonviolenta.ro, răspunde la acest articol, povestește-mi despre echipa ta sau contextul tău profesional. Nu există rețete perfecte, dar există mereu pași mici pe care îi putem face împreună spre mai multă ascultare, respect și colaborare, chiar și acolo unde pare imposibil.
Te invit să continui conversația! Cum e la tine în echipă? Ce ai încercat și ce nu a mers? Sau poate ai o poveste de succes? Scrie-mi, răspund cu drag!
---
Referințe articol:
Comunicarea Nonviolentă (2003) de Marhall B. Roseberg
Goleman, D. (1995). Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ. Bantam Books.
Edmondson, A. (1999). Psychological Safety and Learning Behavior in Work Teams. Administrative Science Quarterly.
”Esența Comunicării Nonviolente este de a crea o conexiune între oameni astfel încât nevoile tuturor să fie împlinite, iar acest lucru să se întâmple prin dăruire benevolă, în care oamenii oferă cu bucurie unii altora. Așadar, fie că este vorba despre vânzări sau despre situația în care, ca administrator într-o companie, un angajat are un comportament care nu-mi place, obiectivul meu în folosirea Comunicării Nonviolente nu este să-l fac să se comporte într-un anumit fel, ci să creez acea calitate a conexiunii necesară pentru ca nevoile tuturor să fie împlinite.”
Marshall Rosenberg
“The essence of Nonviolent Communication is to create a connection between people so that everybody’s needs get met and they get met through compassionate giving, where people willingly want to give to one another. So, whether that is sales or if I’m an administrator in a company and an employee is behaving in a way I don’t like, my objective in using Nonviolent Communication is not to get them to behave. It’s to create a quality of connection necessary for everybody’s needs to get met.”
Alte recomandări
RESURSĂ
Descoperă această resursă în limba engleză de pe GitHub, un adevărat ghid de studiu pentru Comunicare Nonviolentă: aici găsești transcrieri detaliate ale trainingurilor susținute de Marshall Rosenberg, exerciții practice, explicații despre modelul CNV în patru pași și liste de sentimente și nevoi umane fundamentale, totul structurat pentru a te ajuta să aprofundezi și să aplici această abordare transformațională în relațiile personale și profesionale—o colecție accesibilă gratuit, ideală atât pentru începători, cât și pentru practicanți avansați, care își doresc să cultive empatia, claritatea și conexiunea autentică în comunicare
PODCAST
”Cultura începe cu echipa” (32 min)
Podcastul „Great culture starts with teams” subliniază că managerii joacă un rol esențial în crearea unei culturi organizaționale sănătoase, fiind responsabili să seteze tonul și să prioritizeze bunăstarea echipelor chiar și atunci când mediul de lucru devine tot mai solicitant. Invitatele podcast-ului au și o carte cu exemple foarte concrete de cum să faci acest lucru.
VIDEO
”De la mentalitate de tip ”problemă” la cea de tip ”soluție””(22 min)
Mel Gill, în această prezentare TEDx, arată cum schimbarea perspectivei de la „probleme” la „situații” și adoptarea unei mentalități orientate spre soluții, curiozitate și acțiune ne ajută să depășim blocajele, să găsim sens și să trăim o viață mai împlinită, indiferent de eșecuri sau dificultăți.
REEL
”Lecție în carieră”
Cea mai importantă lecție învățată în carieră este că relațiile definesc calitatea vieții și succesul profesional, iar curiozitatea și deschiderea spre învățare continuă sunt esențiale pentru adaptare și evoluție.
ARTICOL publicat în revista ”Psychologies”
”Ascultarea și inteligența”(6 min)
Articolul subliniază importanța ascultării active ca abilitate esențială atât pentru inteligența cognitivă (IQ), cât și pentru inteligența emoțională (EQ), evidențiind că succesul profesional și performanța echipelor nu depind doar de IQ, ci mai ales de capacitatea membrilor de a asculta empatic, de a construi relații de încredere și de a gestiona eficient conflictele.
Sunt prezentate miturile legate de „vedeta cu IQ mare” și argumente din cercetări recente care arată că echipele cu nivel ridicat de EQ obțin rezultate superioare și sunt mai reziliente.
Articolul oferă recomandări practice pentru dezvoltarea ascultării autentice, inspirate din Comunicarea Nonviolentă, și evidențiază faptul că liderii și colegii cu EQ ridicat creează un climat de siguranță psihologică, esențial pentru inovație și colaborare pe termen lung.
UMOR
”O nouă scuză disponibilă dacă întârzii la muncă”
Ai pierdut vreuna din edițiile anterioare de newsletter?
mai 2025, ”Părinte de adolescent”
aprilie 2025, ”O confuzie frecventă despre empatie”
martie 2025, ”Ritualuri pentru conexiune”
februarie 2025, ”Fericirea care ne ține captivi”
ianuarie 2025, ”Puterea focusului: mai puțin, un pic mai bine”
”Experiența mea este că, în ședințe, problema nu e că oamenii își exprimă emoțiile, ci faptul că nu clarifică ceea ce își doresc.”
Marshall Rosenberg
"MY EXPERIENCE IS that it’s not the people who are expressing emotions that are the problem in meetings; it’s that they don’t make clear what they want.”